Vise Premonitorii sau/si Deja-Vu (II)

Etimologia cuvântului ”déjà-vu” – vine din franceză și se traduce ”deja văzut”. Și ce înseamnă de fapt: sentimentul ciudat sau iluzia că ai văzut/trăit deja experiența cu care te întâlnești de fapt acum prima dată. Mulți trăiesc cu sentimentul că acea amintire vine de la o experiență sau eveniment din trecut pe care nu și-l mai amintesc. Aceasta este de fapt și explicația experților în psihologie, sau faptul că auzit de atâția ani despre acest fenomen încercăm din răsputeri să dovedim că este adevărat. Când se întâmplă aceste lucru ai senzația că este un stop cadru
După propria experiență, eu pot împărții această senzație de deja-vu în două (prima parte v-am prezentat-o AICI):
2. Vise premonitorii dacă le pot spune așa. Știm că majoritatea visăm, dar foarte puțini ne amintim ce am visat, și și mai puțini putem continua un vis în următoarea seara. Majoritatea viselor sunt un fel de continuare a acțiunilor din acea zi, sau cum ai fi vrut tu de fapt să se întâmple ceva. Părerea mea este că aceste vise țin de subconștient, de fapt și flash-urile țin tot de subconștient. Oricum există și dicționare de interpretare a viselor pentru cei care cred în superstiția că un anumit vis poate însemna ceva în viața ta de zi cu zi.
Nu dau mereu atenție viselor, și oricum foarte puține dintre ele mi le amintesc. O atenție specială am început să dau acum vreo 8-9 ani celor pe care mi le amintesc și după ce mă trezesc. Unele am început să le și notez. Nu toate sunt cu și despre mine, uneori sunt implicați și cei mai buni prieteni ai mei, persoane pe care le știu de o perioadă îndelungată de timp. Să nu credeți că visez cine știe ce grozăvii. Durata unui asemenea vis, cel puțin la mine, poate fi de la 5minute până la o jumătate de oră, nu știu exact pentru că nu am cronometrat, dar aceasta este senzația. Majoritatea sunt lucruri banale, dar sunt și situații despre care mai bine știi dinainte. Nu știu dacă îți poți influența viitorul pentru că ai visat ceva, pentru că oricum viitorul este unic – dar totuși viitorul și-l face omul cu mâna lui, dar sigur este mai bine ca uneori să fii pregătit.
Se spune că destinul fiecăruia este prestabilit, dar eu cred că destinul ni-l facem singuri. În viață trebuie să alegem între ce este ușor și ce este corect, și nu întotdeauna ce este corect este și ușor. Am o expresie pentru asta: ”Karma’s a bitch!”
Să nu o mai lungesc aiurea și să vă dau două exemple cred eu destul de elocvente. Menționez că la vise perioada în care mi se întâmplă este de la câteva minute până la o lună maxim. Și da, în proporție de 95% din visele pe care mi se amintesc după ce mă trezesc, se întâmplă.
  • Prima serie de vise este din timpul liceului. Pot spune că am avut parte de profesori buni la materiile importante, adică: matematică, limba română, limba franceza (dacă aș fi avut dorința de a învăța), limba engleză.
De undeva de prin al doilea semestru de liceu, începusem să visez subiectele ce ni se dădeau la lucrare la limba română; sau cu o zi înainte să fiu ascultată visam cam jumătate din întrebările care mi se adresau. Nu prea le-am dat atenție în acel semestru. Totul a continuat și în clasa a zecea. Inițial i-am spus colegei de bancă, care evident nu m-a crezut, dar a doua oară când a văzut că am dreptate mă întreba singură. După am mai spus câtorva prietene care au avut aceeași reacție. Cei cărora le spusesem râdeau înainte de lucrări, dar când ne dădea foaia pentru lucrare îi auzeam zicând: ”Dammit, iar a avut dreptate!”. Până al sfârșitul clasei a zecea începuseră să se obișnuiască colegii cu predicțiile mele, mai ales că toate au fost adevărate. A venit vara, iar la prima lucrare nu am nimerit. Dar la a doua imediat când ne-a dat subiectele, m-am întors înspre cea mai bună prietenă și colega ei de bancă, care stăteau cu o bancă în spatele meu și le-am zis: ”Ce v-am zis eu!”. Era vorba despre un subiect ce avea probabilitatea foarte mică să pice, și de aceea toată lumea nu m-a crezut. Atunci a fost și momentul când profesoara s-a uitat cu ochi suspicioși la mine, că de unde știu eu ce o să ne dea. I-am explicat foarte frumos ”am visat azi-noapte”. Normal că nu m-a crezut, până după bacalaureat. Deja în clasa a douăsprezecea toată clasa era informată despre subiectele ce le visam eu noaptea, singurul care nu l-am nimerit a fost cel de la teza din ultimul semestru deoarece a zis că ne dă din variantele de bacalaureat. Ne-a picat varianta 78, tradiționalismul, erau doar 2 variante cu tradiționalismul.
Vine ziua de bacalaureat cu proba scrisă la limba română. Când au venit variantele în sala în care mă aflam eu și încă 2-3 colege de clasă, ne-am uitat la variantă, ne-am uitat uimite una la alta, după care pe mine m-a bufnit râsul. Picase chiar varianta 78. Când am ieșit din sală cu cea mai bună prietenă, la poarta liceului ne-am întâlnit cu profesoara noastră care imediat cum ne-a văzut a zis: ”Parcă am avut eu o presimțire că vă pică varianta ce v-am dat-o eu la teza. Ce ați făcut. Acum te cred Ramona când ziceai că visezi ce subiecte vă dădeam la lucrări”
Și specific că pentru această serie de vise ar putea să existe și o logică. Cunoașterea personalității și dorințelor profesorului care îți preda. Atenția la ce consideră el important.
  • Și acum visul care m-a speriat la propriu cel mai mult. Nu a fost despre mine, ci despre my best friend și câțiva amici de ai ei.
Știam că trebuie să plece împreună cu prietenul ei într-un team-builiding în weekend.
Visul s-a întâmplat pe la ora 10 jumătate, sâmbătă; din care m-am trezit foarte brusc.
Deabia mă ridicasem în capul oaselor și îmi sună telefonul.
Era chiar ea. Pentru câteva secunde am răsuflat ușurată. Răspund și îi aud vocea, și mai bine.
”Fată să îți zic ce am pățit. Știi că am plecat cu prietenul meu în team-building la Bușteni. Ghici unde suntem și ce s-a întâmplat.
Nu trebuie să ghicesc, dar pot să îți spun. Chiar vroiam să te sun.
De ce să mă suni? Cum îmi poți spune ce am pățit?
Doar mă știi. Tocmai m-am trezit dintr-un vis.
Despre ce?
Îți zic rezumatul. Este vorba despre tine. Și nu mă întrerupe acum că nu îți mai zis. Vă aflați la poliție în Ploiești pentru că v-ați ciocnit cu mașinile. În prima mașină se aflau amicii voștri, iar în a doua mașină erai tu cu prietenul tău și cu șoferul. Erați într-o intersecție, în care voi aveați prioritate, dar de pe celălalt drum a venit unul cu viteză și a intrat în prima mașină, iar voi fiind foarte aproape ați intrat in ea. Acum întrebare: Sunteți toți ok?
Da. Nu este nimic grav pentru că nu aveam noi viteză. Dar cum de ai știut?
Doar ți-am zis că m-am trezit dintr-un vis. Acesta a fost visul.
Nu te cred.
Te-ai lovit la cap…
Nu.
… era întrebare retorică, doar ți-am spus o parte din detalii. Cum puteam să știu altfel?”
Eu m-am trezit brusc din vis când mașinile s-au ciocnit, așa că nu aveam de unde ști în momentul când m-a sunat, cât de grav fusese.
Dacă mă credeți după visul acela o perioadă am încercat să mă culc cât mai obosită pentru a nu mai visa. Am mai avut un vis în vară despre ea, ar am anunțat-o pentru a-l putea prevenii. Din fericire nu s-a întâmplat nimic.
Sunt doar două exemple, din care al doilea îl consider mult prea elocvent. Acum poate mulți o să ziceți că totul este în imaginația mea. De acord. Dar uitați că imaginația mea se întâmplă. Subconștientul percepe aceste vise cum dorește el.
Facebook Comments
lock;">

1 Comment

  1. silviu
    14 Mar, 2012

    mi se intampla si mie dastea cateodatatongue cel care e pe primul loc la mine e din liceu desi nu a fost chiar vis ci mai mult imaginatie care s-a dovedit a fi adevaratatongue avand in vedere detaliile sale nust foarte sigur ca ar trebui sa o mentionez: but here goes nothinghappy

    prin clasa a 10-A intr-o zi eram cu cel mai apropiat (nu bun) prieten de la vremea aceea in clasa la o ora semi- amanata. dintr-o data vine directoarea adjuncta si ii spune prietenului sa vina cu ea ca se intamplase ceva urgent.
    nu mai tin minte ce m-a determinat sa zic asta (probabil ca eram nervos pe el nu mai stiu) dar pe cand se pregatea sa plece ii zic:
    “dar ce s-a intamplat? a lovit-o pe sora-ta vreo masina?” nu cred ca m-a auzit si a iesit din clasa cu adjuncta

    ulterior aflu ca exact asta se intamplase. nu aveam de unde sa stiu chestia asta nu a vazusem pe sora lui de 2 zile my imagination just suggested that and coincidence or not thats what happened

    creepy aren’t I ?tongue

Trackbacks/Pingbacks

  1. Vise alb-negru! - [...] tot cu para în pom rămân și nu ajung la ea. Și nu a fost unul din acele visuri…

Leave a Reply

Acest site foloseste cookie-uri. Prin continuarea navigarii in site, accepti modul in care folosim aceste informatii. Afla mai multe AICI | Close
Copy Protected by Chetan's WP-Copyprotect.
%d bloggers like this:
shared on wplocker.com