Ganduri perverse si conflicte

E soare afară și mă dor ochii. Deja începusem să mă obișnuiesc cu zilele când soarele zâmbea printre dinții săi albi doar norilor. Aș fi fost prea penibilă dacă mi-aș fi luat ochelarii de soare. Când am fost luni la control doctorul mi-a zis că este perfect normal ca razele soarelui să mi se mai pară deranjante, chiar dacă au trecut 6 luni.
Zilele trecute nu prea am avut timp să scriu atât de multe lucruri, iar una dintre cauze a fost una bucată DesktopPC care s-a încăpățânat să devină primul meu hater și să îmi testeze răbdarea la maxim. A fost primul calculator care nu a vurt să facă ce îi ziceam eu. Dacă ar fi fost al meu l-aș fi învățat să zboare. 2 zile m-a chinuit și fără nici un rezultat. Ieri seară m-am declarat învinsă.
Amicul la care am fost a devenit la un moment dat foarte tăcut. Atât de tăcut încât gândurile mele purtau o conversație între ele. Despre ce era conversația. Aberații de-ale mele, normal. De fapt o concluzie dublă.
Prima ajunsesem deja la ea, dar acum a apărut un fel de conflict între cele două.
Prima afirmație/concluzie ar fi aceea că blogul este de fapt un fel de jurnal personal, iar la recomandările Pinguuinei mele dragi am început să scriu lucruri din ce în ce mai personale, dar și din gândurile mele aberant de perverse ce umblă prin cap, și care nu îmi este frică să le recunosc.
Într-un fel este o chestie pozitivă asta, dar pe de altă parte termenul de jurnal se referă/reprezintă un fel de caiet pe care îți scrii gândurile cele mai personale și intime pe care nu ai vrea să le știe nimeni niciodată. Cel puțin asta consider eu că reprezintă de fapt un jurnal. În el scriem pentru că ne este greu să ne destăinuim mereu cuiva și simțim totuși nevoia de a ne descărca sufletul undeva – din păcate nu avem buton de download. Vedeți acum unde este conflictul. Până la rezolvarea conflictului creat la mine în cap voi scrie la fel ca până acum.
Un om cu mintea perversă se gândește la prostii și atunci când se chinuie să instaleze un windows. Eram la un amic și la un moment dat m-a întrebat: ”Ia zi Ramona își dă drumul”. Nu îl știu așa de bine că i-aș fi zis prostia ce o debita creierul meu: ”Încă nu i s-a sculat suficient”.
Cât m-a chinuit windowsul ăla m-am uitat pe la el prin bibliotecă. Observasem că are toată colecția de la Adevărul. Într-o carte a lui Octavian Paler – “Mitologii subiective” am găsit pe la sfârșit un citat: ”Oscar Wilde pretinde că lumea a învățat melancolia de la Hamlet; și că viața imită arta, nu invers”
Tot ieri mi-am amintit două bancuri, unul semi-porcos și unul politic
”Un reporter întreabă un copil.
– Cine este tatăl tău?
– Băsescu.
– Cine este mama ta?
– Udrea
– Ce vrei să fi când vei fi mare?
– Orfan”
”O tânără domnișoară se duce la doctor deoarece dorește să doarmă mai mult. Doctorul îl întreabă:
– Suferiți de vise erotice?
– Nu sufăr domnule doctor. Chiar îmi fac plăcere.”
Facebook Comments

Leave a Reply

Acest site foloseste cookie-uri. Prin continuarea navigarii in site, accepti modul in care folosim aceste informatii. Afla mai multe AICI | Close
Copy Protected by Chetan's WP-Copyprotect.
%d bloggers like this:
shared on wplocker.com