Frustrare …

Mi s-a acrit de țara asta de căcat. Mult prea multe legi idioate făcute în avantajul celor bogați. Astăzi sunt plină de draci și încă nu am descoperit motivul principal.
Când te duci la medic trebuie să ai bani la tine de șpagă altfel poți să mori la poarta spitalului și nu te bagă nimeni în seamă, când te duci la poliție altă șpagă să îți facă nu știu ce acte mai repede, când te duci la primărie la fel șpagă să nu mai stai la toate ghișeele, nu mai spun de licee și scoli – dacă vrei să îți înscrii copilul într-o clasă ”bună” trebuie să dai șpagă de la secretară, învățătoare până director. S-a creat un asemenea cerc vicios că oriunde te duci trebuie să dai ceva. Asta este și vina noastră pentru că așa am fost învățați și așa am văzut, iar părerea mea este că din situația asta nu există cale de ieșire.
1. Prima mea problem este legată de faptul că stau degeaba. Am terminat o facultate (Academia Tehnică Militară – Echipamente și Instalații de Aviație) destul de bună zic eu și nu fac nimic, ca să fiu mai explicită ”Mă șterg cu diploma la cur”. Pe cât de pompos sună ce am spus eu cu atât tot nimic nu fac. Ca proaspăt absolvent încerci să îți cauți un servici sau măcar un intership, dar nu te angajează nimeni că nu ai experiență. Anumite firme te întreabă și de media din facultate, și dacă este mică nici nu se mai deranjează să se uite la tine sau să te întrebe ceva. Poate aici a fost și vina mea puțin pentru că eu mereu am fost pe concepția: ”Nu mă interesează notele, că degeaba iau 10 și nu știu nimic. Contează ce ai în cap” (am terminat cu 6,75 – 252 credite și sunt mândră). Trecând peste faptul că eu sunt proaspăt absolvent … dar nu angajează nici dacă ai experiență, că ești prea bătrân și ai așteptări salariale mari. Frate nici nu te întreabă cât vrei salariu că deja știu ei că tu ceri mai mult decât îți pot oferi (în cazul acesta este vorba de mătușa mea care după 25 de ani de muncă acum nu mai are salariu că a intrat în faliment firma unde lucra)
2. Anul trecut (aka înainte de Crăciunul din 2010) mi-am pierdut/mi s-a furat în tren o geantă în care aveam portofelul cu actele și 2 telefoane. Am descoperit că nu le mai am când am ajuns acasă, nu când am coborât din tren. A doua zi m-am prezentat frumos la poliție să fac o sesizare. I-am spus ofițerul care era acolo ce mi s-a întâmplat și a zis pe un ton extraordinar de sictirit : ”Nu la noi se declară actele furate, ci la poliția CFR”. Mă duc la gară la poliția feroviară, îi zic omului ce of am, îmi răspunde pe un ton foarte normal că nu are cum să mă ajute că trebuie să mă duc la poliție. I-am explicat că am fost la poliție și m-au trimis la ei. A dat și el din umeri și a zis să încerc totuși să mă duc la primărie să văd poate reușesc să îmi fac alt buletin fără dovadă că nu îl mai am pe cel vechi. Mă duc frumos la primărie la evidența populației, îi repet poveste funcționarei de la ghișeu și îmi zice că îmi trebuie dovadă de la poliție. Îi repet și a doua poveste și tot zice să mă duc înapoi la poliție. Înjurând de mama focului mă duc iar la poliție, îi zic ofițerului cele spuse și bagă placă cu ”Nu la noi”. Ies nervoasă și înjurând de acolo, cu idiotul pe urmele mele că mă amendează. Mă întorc la el și îi zic ”Pe ce nume scrie bă amenda dacă nu am acte”. S-a uitat la mine ca un porc înainte de Crăciun și nu a mai zis nimic. Vin acasă, iau actele pentru buletin și mă duc la aia la primărie, cu gândul să îmi fac buletinul fără dovadă, dar cu mulți draci. Ajung la ei ”Nu că doar de luni până miercuri se depun actele pentru buletin” (era vineri). Nervoasă deja încerc să o întreb pe un ton frumos ”Da unde scrie asta?”. Cucoana sictirită deja de mine ”Pe ușa de la intrare”. Mă duc frumos îi deschid ușa și îi arăt ”Unde cucoană”. Se uită la mine perplexă de tonul pe care l-am abordat. ”Vă rog frumos să vorbiți frumos că vă amendez”. ”Nu sunteți prima pe ziua de azi care vrea să îmi dea amendă. Puteți să îmi dați dar să vă văd pe ce nume o scrieți.” Am ieșit trântind ușa, Unde dracu ar fi trebuit să fac reclamație și să îmi iau dovada că nu mai am buletin? La brutărie?
3. Astăzi am primit un AVIZ de la poștă că am un colet de ridicat. Toate bune și frumoase; știam că trebuie să vină o carte de care am făcut comandă. Iau frumos hârtiuța și mă îndrept înspre partea cealaltă de oraș, unde se află poșta. Mă prezint cu hârtiuța la ghișeu unde se ridică coletele, îl înmânez doamnei de acolo și dânsa îmi zice ”Acesta e un REAviz la alt colet”. O întreb frumos ”Dar unde scrie reaviz și data”. ”Păi nu scrie și se pare că am uitat să trecem dată” … se uită ea pe un registru și mai zice ”e un colet de săptămâna ce a venit din Oradea pe care l-ați ridicat”. ”Nu zău! Era singurul colet pe care l-am primit oricum în ultimii 5 ani prin poștă. Pentru asta am bătut eu drumul din partea ailalta de oraș să îmi spui dumneata că nu am nici un colet. Poate data viitoare nu vă mai e lene să scrieți reaviz sau data. Da de ce dracu mai trimite-ți reaviz dacă eu am venit și am ridicat coletul și l-am plătit?”. S-a uitat aia la mine ca la filme străine. Mă pune pe drum pentru un căcat de hârtie și pentru ceva ce deja luasem.
4. Dacă tot eram la poștă am zis să văd dacă mi-a venit și șomajul. Nu venise. O întreb frumos pe doamna de acolo ”Dar mă rog cum la unii poate să vină șomajul pe 15 și la unii după o săptămână”. ”Nu că nu a venit la nimeni”. ”Atunci explicați-mi dumneavoastră cum lui X-ulescu i-a venit luni (adică pe 16)”. Se uită ea undeva după nu mele lu X-ulescu și după 2 minute în care și așa fierbeam în suc propriu îmi zice ”Da i-a venit că …”. Nu am mai lăsat-o să termine că am ieșit trântind și zicând ”Ca în România nicăieri” (după cum mi-au zis cei de unde am depus dosarul trebuia să iau și pe decembrie, dar nu mi-a venit și deabia azi când a venit a venit doar pe ianuarie).
5. La un moment dat, acum vreo 4-5 ani, aveam nevoie de cazier pentru nu știu ce – îmi trebuia urgent, iar pe vremea aceea nu se elibera cazierul al noi în oraș, ci la Slobozia. Eu nu putea să plec în acea zi pentru că avem teză sau ceva de genul, iar tatăl meu oricum se duce să și-l ridice pe al lui. I-am făcut un fel de procură la notariat, o copie legalizată de pe buletinul și certificatul meu de naștere și s-a dus să ridice cazierul. Înainte lui veniseră 2 ofițeri de poliție, îmbrăcați în uniformă care au luat mai mult de 5 caziere, pentru ei și alți membrii de familie. A venit rândul tatălui meu, i-a dat omului actele pentru cazierul lui, după pentru al meu. Cel de la ghișeu, nu că nu se poate, trebuie să vină ea personal. Tatăl meu le-a făcut gură că celor dinainte le-a eliberat și alte caziere în afară de al lor. Cel de la ghișeu nu că erau cu treburi de serviciu. Din discuție în discuție a apărut șeful celui de la ghișeu și i-a zis tatălui meu că nu poate să îl elibereze că există niște probleme cu cazierul meu. Vă dați seamă reacția tatălui meu, care știa clar că nu făcusem nici o ilegalitate, și ținând cont că cu o săptămână înainte îmi mai luasem eu un cazier pentru școala de șoferi. I-a zis subinspectorul acela, sau ce grad o fi avut, că să vină să mă aducă. Vine, mă învoiește de la oră și ne ducem înapoi în Slobozia. Ne prezentăm la idiotul ăla (că altfel nu îi pot zice) îl cheamă pe tata în biroul lui să îi zică problema și supă mă cheamă și pe mine. Când îmi zice care e problema mă apucă un râs din acela isteric de nu poți să te oprești o jumătate de oră. În râsul meu reușesc să îl întreb pe ăla care logic se uita la mine nedumerit și ca vițelul la poarta nouă: ”Asta era problema. Știam deja”. (”problema” era că eu sunt adoptată/înfiată de când sunt bebe; pe certificatul de naștere sunt trecuți părinții mei oricum, nu altcineva)
Mi s-a acrit de sictirul anumitor funcționari publici care sunt plătiți din buzunarul contribuabilului și care tratează omul cu atât dispreț. Nu contează că te duci să îți ceri drepturile sau că trebuie să plătești nu știu ce taxe (inventate de guvernul nostru de căcat), ești tratat la fel. Poate par eu frustrată în aceste momente, dar nu cred că sunt singura care are asemenea ieșiri, drept dovadă ce se întâmplă acum în țară. Lumea a ajuns la capătul răbdărilor.
Părerea mea este că nu se v-a rezolva nimic. Degeaba pleacă cine este acum la putere și sunt înlocuiți  de alții, pentru că și cei ce vor veni, fac promisiuni care nu vor putea fi îndeplinite pentru pur și simplul fapt că nu mai au ce face din țara asta, s-a dus de râpă.
Corupția nu se duce cu una cu două.
Facebook Comments

1 Comment

  1. Cătălin
    23 Jan, 2012

    Eu când sunt tratat cu sictir, de obicei răspund cu aceeaşi monedă. Şi de fiecare dată se citeşte uluirea pe feţele interlocutorilor, de parcă nu sunt dumeriţi de unde şi până unde se trage atitudinea mea. Însa tot ce cuprinde articolul ăsta e de notorietate, şi slabe şanse să vedem schimbari rapide.

Leave a Reply

Acest site foloseste cookie-uri. Prin continuarea navigarii in site, accepti modul in care folosim aceste informatii. Afla mai multe AICI | Close
Copy Protected by Chetan's WP-Copyprotect.
%d bloggers like this:
shared on wplocker.com