First Page!

Bună, numele meu este Matei, am 25 de ani, îmi place să-mi trăiesc viața și prefer să regret ce am făcut decât ce nu am făcut. Aș vreau să vă spun totuși o poveste, care încă nu știu cum se sfârșește. Vă pot spune doar că totul în viață ține de deciziile pe care le luam, mai puțin de soartă sau noroc.
***
Abia mă puteam ține pe picioare sub rafalele furtunii care aproape că îmi rupea hainele de pe mine. Am ajuns în cele din urmă în dreptul maşinii. Mi-am scos mâna cu cheile din buzunar şi am încercat să deschid portiera. Abia de la a treia încercare amreuşit. Cum am intrat în maşina am simţit parfumul ei revigorându-mi simţurile amorţite. Am dat drumul la motor si am aşteptat cateva momente să se încălzească înăntru înainte de a pleca.
Se pare că de data aceasta au avut dreptate cei de la știri. Zăpada a cam pus stăpânire pe oraș dezbrăcându-l de aglomerația de zi cu zi. Văzând zăpada și vântul puternic oamenii s-au adăpostit în casele lor, ieșind doar dacă era absolut necasar. Într-un fel a fost benefic, deoarece traficul era mult mai fluent decât într-o zi obișnuită. Mi-a luat mai puțin de jumătate de oră să ajung acasă.
Cum am intrat pe ușă Lăbuș a venit în întâmpinarea mea.
– În seara asta nu te scot afară nici dacă nu mă lași să dorm toată noaptea, spun eu spre el în timp ce mă descălțam.
Parcă înțelegând cele spuse de mine s-a oprit din gudurat și a fugit în sufragerie, auzindu-l când s-a suit în fotoliu întorcându-se la somn. În gând îmi ziceam ”ce bine o fi să dormi toată ziua!”
M-am dus și am dat drumul la apa caldă în cadă, i-am pus ceva de mâncare lui Lăbuș și am dat drumul la calculator.
Am început să mă dezbrăcat în grabă, aruncând lucrurile peste tot prin casă, în drumul meu spre baie. În sfârșit m-am băgat în apa fierbinte. Mi-am sprijinit capul de marginea rece din faianță a căzii și mi-am lăsat mâna stângă să plutească. Simțeam apa unduindu-se în jurul umerilor mei.
Uitându-mă pe fereastră am observat că începuse să ningă iarăși. Era frumos, dar trist, prea trist ca să mă bucur. Mi-am amintit de zilele în care ieşeam împreună cu prietenii la o bătaie cu zăpadă sau la patinoar. Amintiri, atât, care vor rămâne întipărite. Gândindu-mă la ei mi-au dat lacrimile, realizând că nu-i voi mai vedea. Am auzit un scârţâit dar am crezut că este de afară … așa că am continuat să mă afund în gândurile mele.
***
Facebook Comments

5 Comments

  1. Ramona
    4 Jun, 2012

    daca te uiti la aceeasi categorie unde se afla aceasta postare vei mai gasi o pagina din poveste.

  2. septembrie
    4 Jun, 2012

    Eu sunt curioasă de continuarea poveștii.happy Frumos, felicitări!

  3. Ramona B
    8 Jan, 2012

    creatie proprie si personala din, poate in viitor, o carte scrisa de mine …

  4. pinguu
    8 Jan, 2012

    uou.. m-ai 'melancolizat'..
    exceptional articolul!

  5. BandOfBrothers
    3 Jan, 2012

    Foarte frumoshappy

Trackbacks/Pingbacks

  1. One of those days... - […] Lack of inpiration! I’m not going crazy … just my mind is going crazy. Nu am mai scris nimic…
  2. Noapte alba! - […] ce – am multepăcate. Sau poate mă gândesc prea mult la cartea ce m-am apucat să o scriu –…
  3. Concursul Mostenirea! Castigatori! | Most Wanted Blog | dincolo de bloguri vorbeste viata - [...] First Page [...]
  4. Another Page! - [...] Author: Ramona Încă o pagină (aleator) din ce ce m-am apucat să scriu. First page o…

Leave a Reply

Acest site foloseste cookie-uri. Prin continuarea navigarii in site, accepti modul in care folosim aceste informatii. Afla mai multe AICI | Close
Copy Protected by Chetan's WP-Copyprotect.
%d bloggers like this:
shared on wplocker.com