Emotia de a darui

În sfârșit am prins și eu câteva ore liniștite în care am de gând să scriu ceva. A trecut ceva timp de când am scris ceva creativ. Mă așez comod pe scaun, totul este perfect… sau poate nu.
Hmmm! Auzisem ieri o melodie la radio și trebuie să aflu cine o cânta. Tastez pe Google secvențe din cele două versuri pe care mi se amintesc. Dar după ce am găsit melodia mi-am amintit că vroiam niște schițe pentru nu știu ce desen, și după că vreau să văd ce cărți a mai scos autorul X și Y… și din pagină în pagină am ajuns să mă uit la cadouri deosebite.
Și cum lunile de vară sunt unele liniștite din punct de vedere al sărbătoriților din familie, mă uit doar de dragul de a mă uita. Rar cumpăr ceva, mai ales că atunci când cumpăr nu pot păstra până în ziua cu pricina.
Am observat că majoritatea persoanelor oferă cadouri doar cu o anumită ocazie: Crăciun, 8 Martie, zi de naștere, zi de nume. Cadoul înseamnă surpriza oferirii dar și a primirii unui obiect. De cele mai multe ori nu contează ce oferi ci modul în care oferi, iar un cadou este o surpriză și mai mare atunci când nu te aștepți.
Răsfoind paginile mi-au picat ochii pe un portofel de dama din piele, iar imediat sinapsele mele au făcut legătura între el și fosta mea profesoară de desen de la clubul de pictură.
Portofel plic Romance, din piele naturala
Era o femeie mereu elegantă și bună la suflet, care nu se supăra când din greșeală, vreunul dintre noi îi murdărea costumul cu pensula – eram copii între 7 și 10 ani. Era mereu alături de noi, implicându-se în diverse proiecte. Când participam la concursuri de creație mereu se bucura de micile noastre succese alături de noi. Chiar dacă nu eram printre primii ne încuraja să mergem mai departe.
La sfârșitul cursurilor din acel an ne-a îmbrățișat pe toți și a spus că deabia așteaptă următorul an. Numai că următorul an am avut o altă profesoară de care mie nu mi-a plăcut și le-am spus părinților că nu mă mai duc. Am aflat că se mutase în alt oraș, dar vara venea în vizită la părinții ei și ne întâlneam pe străzile orașului.
Revenindu-mi din amintiri, m-am repezit în bibliotecă și mi-am luat agendele pentru a-i căuta numărul de telefon. Îl găsisem în una dintre ele, dar entuziasmul meu scăzuse pentru că era număr de fix, și acum foarte puține persoane mai țin un fix în casă.
desenCu mâna tremurândă am format numărul. Suna! A răspuns o doamnă cu vocea caldă, dar pentru câteva secunde s-a lăsat liniște; inima în bătea ca nebuna. În momentul când am reușit să întreb dacă este doamna Ilinca și îi spun cine sunt. A rămas plăcut surprinsă de telefon și am stabilit să ne întâlnim la o cafea în câteva zile.
În timp ce vorbeam cu dânsa la telefon am plasat comanda un cadou pentru femei online, ce a venit în două zile. Era deja frumos ambalat, dar pe lângă portofel m-am gândit să adaug în punguța cu cadou primul desen cu care am participat la un concurs.
Eram așa fericită și emoționată în ziua când m-am întâlnit cu dânsa.
Facebook Comments
lock;">

Leave a Reply

Acest site foloseste cookie-uri. Prin continuarea navigarii in site, accepti modul in care folosim aceste informatii. Afla mai multe AICI | Close
Copy Protected by Chetan's WP-Copyprotect.
%d bloggers like this:
shared on wplocker.com