Cu capu-n nori

Știți proverbul: ”Cine se scoală de dimineață departe ajunge!”
Adaptarea pentru ziua mea de luni este ”cine se scoală de dimineață este cu capul în nori”. Replica Pisicuvelei ar fi ”oricum tu ești mereu cu capul în nori”, iar întrebarea ar fi ”ce ai mai făcut acum?”
Nimic rău =)) doar am uitat câteva lucruri prin diverse lucruri.
De când ne-am luat mașină și m-am apucat din nou de școala de șoferi am o plăcere maximă să mă plimb cu mașina.
Dacă tot îmi place atât de mult luni am fost cu taicămiu la Slobozia să înmatriculeze buburuza. Am plecat din oraș la 7 și nu a durat mult la înmatriculări. Am dat și o raită prin magazine să îmi caut ceva de îmbrăcat și pe la 12 ne-am întors acasă.
În drum spre casă am oprit și la supermarketul de la intrarea în oraș pentru a mai lua niște leguminoase. Toate bune și frumoase plătim noi, ne întoarcem frumos la mașină să teleportez cumpărăturile din cărucior în mașină. Dar singurul lucru pe care am uitat să îl teleportez a fost portofelul :))
Când mi-am dat eu seama – 5 minute – că nu îl mai am deja era prea târziu. Totuși m-am întors la supermarket să las numărul paznicilor poate apare. Să specific că pe lângă ușile magazinului stau vreo 3-4 puradei mereu, care nu mai erau în momentul când eu m-am întors cu speranța că îl voi găsi.
Asta e, mi-am zis. Iar trebuie să umblu după buletin. Mă duc frumos la ora de condus și totuși se pare că am avut norocul prostului ;)) Spre sfârșitul orei mă sună paznicul: ”V-am găsit portofelul. De fapt a venit fratele mai mare al țigănușilor cu ei de ureche și cu portofelul în mână.”
Am răsuflat ușurată, mi-am terminat ora de condus și m-a lăsat în fața supermarketului. Mă duc să îl recuperez și singurele lucruri care lipseau erau cardul de la supermarket și suportul stickurilor – stickurile și banii încă erau în portofel. Fericită bag mâna în geantă să îi sun pe ai mei să le zic că mi-am recuperat portofelul.
Nah drăcie! Unde e telefonul. Mi-am pus mâinile în cap și după m-a bufnit râsul. L-am uitat în suportul de telefoane din mașina instructorului. Ajung acasă le dau la ai mei veștile și îl sun pe om de pe telefonul mamei ca să nu se sperie dacă sună afurisenia – pentru că eu nu am o melodie normală, mai lentă, când îmi sună telefonul.
A doua concluzie este ”sunt cu capul în nori”. Și nu! Nu sunt îndrăgostită.

Sursa FOTO
Facebook Comments

1 Comment

  1. Pisicuvea
    13 Jun, 2012

    Um…….. chiar nu am nimic de comentat. Tipic tie laughing)))))

Leave a Reply

Acest site foloseste cookie-uri. Prin continuarea navigarii in site, accepti modul in care folosim aceste informatii. Afla mai multe AICI | Close
Copy Protected by Chetan's WP-Copyprotect.
%d bloggers like this:
shared on wplocker.com